Aflați mai multe despre meseria de anestezist: rolul înainte, în timpul și după o operație, formarea, competențele necesare și perspectivele de carieră.

Indispensabil pentru toate specialitățile chirurgicale, médecin anesthésiste-réanimateurjoacă un rol crucial înainte, în timpul și după o operație. Acesta este responsabil de adormirea pacienților înainte de operație, de monitorizarea lor pe parcursul operației până la externare și de gestionarea durerii postoperatorii pentru a le asigura confortul. Acest specialist se asigură că funcțiile vitale ale pacientului sunt menținute pe toată durata operației, ajustând anestezicul și acționând imediat la cea mai mică alertă pentru a garanta siguranța pacientului. Domeniul său de acțiune se extinde dincolo de sala de operație: în calitate de anestezist-restaurator, el lucrează, de asemenea, în sala de recuperare pentru a îngriji pacienții aflați în stare critică și poate fi mobilizat în caz de urgență (de exemplu, pentru a face față unui stop cardiac sau unei traume grave).

După un lung ciclu de studii medicale (aproximativ 11 ani de formare după bacalaureat), anestezistul;siste obține o diplomă specializată în anestezie și animație, care îi permite să exercite această profesie medicală de înaltă calificare. Drumul către această calificare este solicitant, la fel ca și competențele zilnice necesare. În acest articol, descriem rolul anestezistului înainte, în timpul și după o operație, competențele-cheie necesare pentru a exercita această profesie și formarea necesară pentru a deveni anestezist;formarea necesară pentru a deveni anestezist, contextul în care se practică această specialitate și perspectivele de carieră ale anestezistului .

Misiunile médecin anesthésiste

Prépararea pacientului înainte de procedură

Prima intervenție a anestezistului are loc înainte de operație, în timpul consultației preanestezice (obligatorie înainte de orice operație programată). În timpul acestui interviu, medicul evaluează starea de sănătate a pacientului, făcând un bilanț al eventualelor antecedente medicale (alergii, tratamente actuale, operații anterioare etc.). Această evaluare a riscurilor permite alegerea celei mai potrivite tehnici anestezice (anestezie generală sau loco-regională) și planificarea precauțiilor necesare înainte de operație. Anestezistul profită, de asemenea, de această consultație pentru a informa și a liniști pacientul, explicându-i programul operației, protocoalele de urmat, condițiile de recuperare și gestionarea durerii după operație. Dimensiunea psihologică este vitală în această etapă: medicul trebuie, prin urmare, să fie p&eacut și liniștitor pentru a reduce anxietatea pacientului.

Monitorizarea în timpul operației

În timpul operației, anestezistul este prezent permanent în sala de operație, alături de echipa chirurgicală. Acesta administrează agenți anestezici în scopul operației, fie că este vorba de anestezie generală sau de sedare în cadrul unei proceduri chirurgicale;El ajustează apoi dozele în timp real pe parcursul intervenției chirurgicale pentru a menține nivelul adecvat de anestezie. Anestezistul monitorizează în permanență semnele vitale ale pacientului (tensiunea arterială, ritmul cardiac, nivelul de oxigen etc.) cu ajutorul unor monitoare și echipamente sofisticate, gata să detecteze cea mai mică anomalie. Dacă este necesar, anestezistul poate interveni imediat dacă apar probleme în timpul operației: de exemplu, injectând un medicament, efectuând o manevră de urgență (ventilație asistată, masaj cardiac, dezescaladare) sau ajustând adâncimea anesteziei în funcție de necesități. Ei lucrează în tandem cu asistentul anestezist (IADE), care îi asistă în monitorizarea pacientului și aplicarea protocoalelor de siguranță în timpul operației.

Supravegherea postoperatorie și gestionarea durerii

După operație, responsabilitatea anestezistuluieste de a însoți pacientul în sala de recuperare (unitatea de îngrijire postintervențională) pentru a asigura o recuperare sigură și conștientă. Ei monitorizează faza de recuperare, asigurându-se că pacientul iese treptat din anestezie fără complicații imediate (detresă respiratorie, probleme de ritm cardiac, hemoragie, reacție alergică etc.). O sarcină esențială în această etapă este gestionarea durerii postoperatorii: anestezistul evaluează durerea pacientului și administrează analgezicele adecvate pentru a o calma (morfină, anestezice locale prin cateter, paracute;tamol etc.). Acesta adaptează tratamentul analgezic în funcție de intensitatea durerii și de nevoile specifice fiecărui caz, pentru a asigura un confort optim. Această urmărire postoperatorie continuă până când pacientul revine la o stare stabilă. În cele din urmă, anestezistul rămâne vigilent până la transferul pacientului în secția de spitalizare sau în secția de reabilitare, dacă starea sa o cere, garantând astfel continuitatea îngrijirii după operație.

Competențele necesare pentru a practica

Cunoștințe medicale de specialitate

• Maîtrise des produits anesthésiants : ça se înțelege de la sine, dar anestezistul cunoaște perfect efectele, interacțiunile și dozele medicamentelor utilizate pentru a adormi pacienții, a-i menține într-o stare stabilă și a trata orice complicație care le pune viața în pericol.
  
  
• Cunoștințe aprofundate privind funcționarea echipamentelor: utilizează zilnic dispozitive complexe precum aparate de anestezie, ventilatoare și monitoare de monitorizare și stăpânește funcționarea acestora pentru a asigura îngrijirea pacientului în condiții de siguranță.
  
  
• Préciziune în réalizarea gesturilor tehnice : un grad ridicat de dexteritate este esențial pentru efectuarea anesteziei loco-regionale (pediatrică, bloc nervos) sau a procedurilor tehnice invazive pe teren, precum intubația traheală sau introducerea cateterelor venoase centrale.
  
  
• Maîtrise des procédures d’anesthésie et de soins intensifs : anestezistul aplică cu rigurozitate protocoale dovedite, adaptate fiecărei situații clinice, garantând siguranța pacientului în fiecare etapă a îngrijirii.
  
  
• Cunoștințe interdisciplinare în medicina de specialitate : Medicul este responsabil de pacienți cu o mare varietate de patologii și, prin urmare, trebuie să aibă cunoștințe solide în discipline precum cardiologia, pneumologia, neurologia și diabetul, pentru a anticipa riscurile asociate cu starea generală de sănătate a pacientului.

Activitatea și gestionarea stresului în situații critice

• Réactivité : capacitatea de a acționa imediat este esențială, în special în cazul unei complicații grave în mijlocul unei operații, cum ar fi o hemoragie masivă, un șoc anafilactic sau un stop cardiac pe masă. Anestezistul trebuie să fie capabil să ia decizii critice într-o fracțiune de secundă pentru a salva o viață.
  
  
• Maîtrise stres : fie în sala de operație, fie în reacute;animație, acest medic trebuie să-și păstreze calmul în orice împrejurare. El lucrează într-un mediu în care presiunea este constantă și în care cea mai mică greșeală poate avea consecințe vitale.
  
  
• Luciditate; : trebuie să rămână precis, metodic și concentrat, chiar și atunci când trebuie să intervină fără pregătire, de exemplu, pentru a opera de urgență un pacient care nu postește sau ale cărui antecedente medicale nu sunt bine cunoscute.
  
  
• Abilitatea de adaptare : fiecare situație clinică este unică, iar anestezistul trebuie să își adapteze protocoalele, dozele și réflexele tehnice în funcție de starea pacientului’tipul de procedură și de impreciziile care apar în timpul administrării.
  
  

Calități umane și relaționale

• Empathy and benevolence : anestezistul este adesea ultima față pe care pacientul o vede înainte de a adormi. Anestezistul trebuie să fie capabil să stabilească un climat de încredere, să liniștească și să explice operația în mod clar, ținând cont în același timp de orice anxietate sau temere.
  
  
• Peacute;dagogie și comunicare: informează pacientul și familia acestuia à fiecare éetapă a traseului de îngrijire, folosind cuvinte accesibile și o preocupare constantă pentru êa fi înțeles.
  
  
• Reacute;silience émotionnelle : Confruntați cu situații medicale grave, urgențe sau urgențe care pun viața în pericol, anesteziștii trebuie să fie capabili să își gestioneze propriile emoții, rămânând în același timp disponibili, profesioniști și solidari cu ceilalți.
  
  
• Abilitatea de a lucra în echipă: atât în sala de operație, cât și pe teren, veți colabora în permanență cu chirurgi, asistenți medicali anesteziști (IADE), tehnicieni instrumentiști și alți specialiști. O bună comunicare și o atitudine de colaborare sunt esențiale pentru a asigura o procedură sigură și eficientă.
  
  
• Écoute și flexibilitate în relațiile profesionale: trebuie să dea dovadă de deschidere, să știe să își adapteze postura în funcție de persoanele cu care au de-a face, să arbitreze alegerile medicale ca parte a unei echipe și să se integreze armonios în medii multidisciplinare.

Traseul de formare pentru a deveni anestezist

Traseul academic necesar pentru a deveni anestezisteste exigent și riguros. Acesta necesită dobândirea de competențe medicale avansate, atât teoretice, cât și tehnice, precum și o pregătire practică solidă. Cursul începe cu un prim an pe filiera acreditată în domeniul asistenței medicale (PASS) sau cu diploma acreditată în domeniul asistenței medicale (L.AS), urmat de doi ani de studii de medicină generală care conduc la Diplocirc;me de Formation Générale en Sciences Médicales (DFGSM). Studentul continuă apoi cu încă trei ani pentru a obține Diplôme de Formation Approfondie en Sciences Médicales (DFASM).

La sfârșitul acestor șase ani, va trebui să susțină testele de sfârșit de stagiu (EDN și ECOS), ale căror rezultate îi vor determina specializarea. Pentru a deveni anestezist, el va efectua apoi un stagiu medical de cinci ani specializat în anestezie, împărțit între stagii în spitale, formare universitară și gărzi în situații reale. La sfârșitul acestui stagiu, el va obține un DES în anesteziologie și va putea profesa ca medic specialist.

Pentru a afla mai multe despre études d’anesthésistefiche études médecin anesthésiste.

După această formare, medicii pot alege să se specializeze în anumite domenii, cum ar fi reanimarea chirurgicală, anestezia și anesteziologia;anestezie, anestezie obstetricală, managementul durerii sau chirurgie pediatrică. Aceste specializări deschid calea către posturi foarte căutate în structurile publice sau private.

Scop de practică al anestezistului

profesia de anestezist-résiste;animateurse practică în principal în spitale, fie în sectorul public (spitale universitare, centre spitalicești), fie în clinici private. Zilnic, anestezistul își împarte activitatea între mai multe locații și departamente complementare și lucrează în strânsă colaborare cu numeroase alte profesii medicale.

Lucrul în sala de operații

Cea mai mare parte a activității unui medic-anestezistse desfășoară în sala de operații, la locul intervențiilor chirurgicale. Pentru fiecare operație, fie ea programată sau de urgență, prezența unui anestezist este esențială pentru chirurg. Anestezistul este cel care anesteziază pacientul la începutul operației și apoi îl monitorizează pe tot parcursul operației, până în sala de recuperare. Anestezistul poate efectua mai multe operații într-o singură zi, lucrând în specialități diferite (chirurgie ortopedică, abdominală, cardiacă, neurologică etc.), ceea ce înseamnă că programul său este adesea încărcat. Înainte de fiecare operație, anestezistul pregătește și verifică cu atenție echipamentul anestezic pentru a evita orice eventualitate. În timpul operației, anestezistul ajustează în permanență parametrii anestezici în funcție de programul operator și de nevoile chirurgului, ceea ce necesită o coordonare strânsă cu chirurgul. La sfârșitul operației, anestezistul însoțește pacientul în sala de recuperare pentru a continua îngrijirea (conform descrierii de mai sus), înainte de a trece în cele din urmă la următorul pacient programat pentru ziua respectivă.

Intervenții în réanimație sau urgențe

În afara sălii de operație, anesteziștii își asumă frecvent rolul de medici de reactualizare în unitățile de terapie intensivă (specialitatea este de altfel intitulată oficial anesthésie-réanimație). Într-o unitate de reanimare, anestezistul se ocupă de pacienții aflați în situații critice, cu probleme grave care le pun viața în pericol (comă, detresă respiratorie acută, șoc hemoragic, sepsis etc.). Rolul său este de a stabiliza acești pacienți și de a diagnostica și trata cauza stării lor, în încercarea de a-i salva sau de a le îmbunătăți prognosticul. Se utilizează tehnici avansate de reabilitare adaptate fiecărui caz: asistență respiratorie pe ventilator, suport dinamic cu medicamente vasopresoare, dializă în caz de insuficiență renală etc. În același timp, anesteziștii sunt chemați să gestioneze urgențele care pun viața în pericol în cadrul spitalului.

Anestezistul poate interveni, de asemenea, în departamentul de urgență pentru a asigura intubarea dificilă sau sedarea unui pacient agitat. Aceste intervenții în afara sălii de operație fac parte integrantă din activitatea chirurgului și sunt efectuate în timpul turelor de noapte, în weekend sau în zilele de sărbătoare legală. Continuitatea 24 de ore din 24 a îngrijirii în spitale (urgențe, maternități etc.) face ca anesteziștii să trebuiască să fie disponibili 24 de ore din 24, ceea ce înseamnă că sunt în mod regulat de gardă noaptea și în weekend. Acest ritm de gardă face parte din viața de zi cu zi a specialității, deși unele instituții oferă condiții mai regulate.

Colaborarea cu chirurgii și alți specialiști

Anestezistul lucrează întotdeauna ca parte a unei echipe și în coordonare cu alți furnizori de îngrijire. În sala de operație, acesta formează o pereche esențială cu chirurgul: cei doi trebuie să se sincronizeze pe tot parcursul operației, unul adaptând anestezicul la acțiunile celuilalt și viceversa. 

Anestezistul supraveghează, de asemenea, echipa de asistență medicală din sala de operație: În special, el/ea supraveghează și lucrează îndeaproape cu asistentul anestezist (IADE), care pregătește echipamentul, monitorizează parametrii și asistă medicul în timpul operației și în sala de recuperare. 

În réanimație, munca este la fel de colectivă : anestezistul-animator face parte dintr-o echipă din care fac parte medici de terapie intensivă (dacă departamentul dispune de unul), asistenți medicali de terapie intensivă, asistenți medicali, fizioterapeuți etc. anestezistul-animator face parte dintr-o echipă din care fac parte medici de terapie intensivă (dacă departamentul dispune de unul), asistenți medicali de terapie intensivă, asistenți medicali, fizioterapeuți etc. anestezistul-animator face parte dintr-o echipă din care fac parte medici de terapie intensivă (dacă departamentul dispune de unul), asistenți medicali de terapie intensivă, asistenți medicali, fizioterapeuți etc., fiecare contribuind cu expertiza sa pentru a asigura cea mai bună îngrijire a pacienților critici. 

Anestezistul poate lucra cu mulți alți specialiști, în funcție de cazul pacientului: de exemplu, cu cardiologii sau neurologii din sala de nașteri pentru un aviz de specialitate, cu obstetricienii pentru gestionarea anesteziei obstetricale (péurale în sala de nașteri), cu obstetricienii pentru gestionarea anesteziei obstetricale (péurale în sala de nașteri), cu obstetricienii pentru gestionarea anesteziei obstetricale (péurale în sala de nașteri);De asemenea, colaborează cu radiologii și gastroenterologii în timpul trimiterilor pentru proceduri dificile (RMN, endoscopie) care necesită suport anestezic. Această colaborare interdisciplinară permanentă necesită din partea anestezistului abilități excelente de comunicare și un spirit de cooperare infailibil. De fapt, anestezistul este adesea perceput ca un conductor discret, dar indispensabil, care face legătura între diferiți actori pentru a se asigura că totul se desfășoară fără probleme.

&Evoluția carierei și perspectivele profesionale

Spécializare sau supra-spécializare

Cariera unui anestezistpoate fi îmbogățită prin calificări sau competențe suplimentare dobândite în timp. După terminarea rezidențiatului, un viitor anestezist-șef poate opta pentru o formare suplimentară (opțiuni de specialitate sau formare interdisciplinară de specialitate) pentru a-și dezvolta o expertiză particulară, de exemplu în anestezie pediatrică pentru a se concentra pe copii. 

De-a lungul practicii lor, aceștia au, de asemenea, posibilitatea de a urma cursuri de perfecționare și de a adăuga noi corzi la arcul lor: unii aleg să se perfecționeze în gestionarea durerii cronice (algologie), hipnoză medicală, anestezie locoregională avansată etc. Din punct de vedere instituțional, există o serie de modalități prin care un medic poate să își completeze specializarea: acesta poate solicita o nouă opțiune sau FST (formare specializată interdisciplinară) legată de anestezie, pentru a aprofunda un domeniu fără a fi nevoit să repete un stagiu întreg. 

Este chiar posibil, pentru cei mai ambițioși, să urmeze un al doilea DES (diplomă într-o specialitate) pentru a practica o altă specialitate; în plus față de anestezie (de exemplu, unii combină anestezia cu o specialitate precum medicina de urgență sau animația medicală). Deși lungi, aceste căi de supraspécializare permit lărgirea perspectivelor profesionale și îmbogățirea practicii.

Responsabilități în mediul spitalicesc

Provocările profesionale pentru un tânăr anestezist calificatsunt numeroase, mai ales că specialitatea este deficitară : în Franța există doar aproximativ 10 000 de anesteziști, iar profesia rămâne subfinanțată, cu posturi vacante în numeroase unități (spitale publice, clinici private, servicii de urgență etc.).). 

Începându-și cariera într-un spital public, anesteziștii au gradul de medic de spital și se alătură unei echipe existente. Cu experiență, ei pot avansa către funcții de conducere și de conducere medicală: devin șef al unei unități de reabilitare, coordonator al sălii de operație sau șef al departamentului de anestezie dintr-un spital. Aceste funcții presupun gestionarea unei echipe medicale și de asistente, organizarea activităților departamentului și participarea la definirea protocoalelor și a orientărilor strategice.

În sectorul privat, mulți anesteziști aleg să lucreze ca liber-profesioniști, adesea unindu-și forțele cu mai mulți colegi din cadrul unei clinici pentru a asigura o prezență continuă și a împărți sarcinile de gardă. Practica independentă oferă mai multă autonomie, dar implică și sarcini de management (a se vedea articolul nostru A lucra ca medic în Franța: cele trei sectoare de sănătate>). 

Indiferent de modul de exercitare, métier d’anesthésiste încarcă zilnic responsabilități medicale grele: fiecare decizie luată sub anestezie angajează potențial prognosticul vital al pacientului. În special în domeniul anesteziei, cazurile tratate sunt grave, iar rata mortalității poate ajunge până la 20 % în unele unități, ceea ce ilustrează dificultatea și provocarea vitală constantă a acestei specialități. Această responsabilitate acută pentru îngrijirea unor pacienți adesea fragili face din anestezie o profesie solicitantă, în care experiența pacientului este esențială; experiența și maturitatea profesională deschid calea către funcții-cheie în cadrul unităților sanitare.

Oportunități de predare sau cercetare

În paralel cu activitatea sa clinică, un anestezist confirmatmédecin anaesthésiste;și poate diversifica cariera prin trecerea la predare și/sau cercetare. Astfel, mulți anesteziști devin profesoriîn spitale universitare (CHU) sau facultăți de medicină, pentru a forma stagiari și a transmite cunoștințele lor noilor generații. Aceștia pot supraveghea studenți la medicină, stagiari anesteziști sau pot acționa ca formatori în cadrul colegiilor de asistenți anesteziști.